S-a așezat la masa mea, fără să-și ceară voie. Nu mă știi, așa-i? Eu te știu, ești neschimbat. Ce bei? Ciuc? Mitică, vino-ncoa'. Corona și tequila pentru dom' profesor. Ș-un grătar vânătoresc. Stai liniștit, sunt din partea casei. Îți place bomba? Mai am opt în țară, una la Paris și alta la Madrid. Franciza Cocoșatu'. Totul datorită ție, crede-mă. S-a ridicat și a lăsat pe masă o carte de vizită. Sorin Micu, antreprenor. O fi Micu ăla care a abandonat facultatea, după ce l-am picat la un examen?
Diana Cornea
Legase fluiere în loc de șipci pentru gard. Când bătea vântul feerie. Apăruseră parcă de nicăieri zâne cu fluturi în păr, centauri înveseliți ca niciodată. Balauri cu trei capete și pajuri erau în bon ton. Numai Ileana își tot despletea cozile lungi, grele, și ofta. El meșteri mai departe. Nu se opri. Azi așa, mâine așa, făcuse și pereții casei tot un fluier lângă fluier. Unul mai mare, unul mai mic. Ziceai că-i nai. Ileana era printre fluiere ispită. Ileana era prin simfonie măiastră-n colivie.
Vero Anttheia Teodoru
Vapează în compartimentul trenului fără să întrebe dacă se poate. Deschid ușa, îi atrag atenția, dar îmi trântește: să fii sănătos, mută-te. Să plec eu. Ce culme a obrăzniciei fără limite. Mă sfredelește cu privirea. Tentativa de cucerire s-a năruit. Degeaba a tot pus picior peste picior à la Basic Instinct scoțând aburi ca o locomotivă veche și ruginită. Închid ochii să n-o mai văd. Se ridică și pleacă. Dispare. Mă cuprinde o senzație de vomă, ca atunci când guști o scrumbie stricată la grătar.
