2003, o petrecere cu muzică de toate genurile, dar în mare parte băgau Valahia, o trupă pe care o detestam. Îmi plăcea de Anca, dar ea stătea mai mult cu Răzvan. Ăsta avea celular. Da, ești boier când tati face afaceri cu statul. Mi-am aprins un Viceroy și m-am gândit că ar fi mișto să-l provoc pe Răzvan să o dăm parte-n parte. Cine câștigă, ăla dansează toată noaptea cu Anca. A acceptat. Bătaia a durat câteva minute și aș fi ieșit învingător dacă n-ar fi strigat Anca. Răzvane, rupe-i fața sărăntocului.
Siranuș Hakobian
Când apăruse chipul Mântuitorului în trunchiul copacului despicat de fulger, sute de pelerini veniseră să vadă minunea. Domnul Popescu, evlavios din fire și antreprenor din inerție, trântise un grătar uriaș în proximitatea imediată a minunii, unde niște mititei bine condimentați se zvârcoleau neîncetat. Hoarde evlavioase se închinau cuviincios în fața copacului trăznit și se grăbeau să-și potolească foamea trupească alături, la un mic, unde domnul Popescu propovăduia puterea divină a unui parteneriat de succes.
Ana Călin
Se trezește în fiecare dimineață în alt pat, dar iubita lui îi aduce mereu ceaiul, îl mângâie pe frunte. Îi spune vorbe pe care nu le înțelege, acoperite de o pânză subțire de tifon. Îl ia de mână și aleargă pe pajiște și râd. O îmbrățișează, draga mea. Apoi îi pune centura și imaginile se plimbă repede prin fața lui, ca-ntr-un carusel pe orizontală. Alte mâini îl preiau, ea are ochii în lacrimi. Se trezește într-un pat care nu e al lui și țipă. Zguduie slab gratiile geamului, fierbinți de poți prăji pe ele un ou.
