Pe ușă intră un buchet imens de trandafiri crem, preferații ei, apoi bărbatul care i-a furat mințile de câțiva ani. Nici ea nu le mai știe numărul. Tuns fresh, îmbrăcat casual, asortat cu zâmbetul care a convins-o că planeta se învârte doar pentru ea. La mulți ani, scumpa mea. Îi sărută umărul, în timp ce ea închide laptopul și se rotește cu scaunul spre el. Sărbătoritul îngenunchează, oferind florile. Ce pot face azi pentru tine, iubita mea? Un grătar, man, îi zâmbi complice, cocoțându-și picioarele pe umerii lui.
Oana Jindiceanu
Da, baby, nu știu ce să zic, dacă vrei tu neapărat, mergem. Nu mă simt foarte în largul meu, nu cunosc pe nimeni, na, știi cum e. Da, înțeleg, e familia ta. Apreciez că vrei să mă prezinți, poate că e momentul, dar nu știu dacă e și contextul cel mai potrivit. Mă gândeam că ne vom cunoaște în alte circumstanțe mai, cum să zic, mai prietenoase. Cu mediul, în primul rând. Ba pentru mine contează chestia asta, ți-am zis de la început. Nu pot să trec peste. Nu, nu mănânc pește, sunt vegană rău. RAW.
Radu Gramatovici
Mă vedeam cu ei seară de seară. Uneori stătea și Iulia cu noi când nu avea clienți. Pentru Țicu era clar. Câțiva privilegiați au strâns toate resursele politice, economice, ba chiar și culturale și noi eram obligați să muncim pentru ei ca să supraviețuim. Singura soluție era să-i eliminăm. Pe toți. Țicu chiar insista ca explozia să fie urmată de incendiu ca să nu scape vreunul. Să-i frigem, spunea el. Ted era de acord. Iulia vorbea foarte rar. Eu aveam cunoștințele necesare și vreo zece apeluri pierdute de la tata.
