Când am ajuns în satul acela din mijlocul câmpiei, nunta era în desfășurare, mulți nuntași erau deja mangă. Furăm întâmpinați cu veselie, așezați la masă și ni se umplură căni de vin. De unde sunteți? De la raion, suntem cu recensământul animalelor. De unde animale, a fost secetă, nu s-a făcut porumb, porcii au murit de pestă și găinile de gripa aviară. Vai de mama noastră. Noroc că strugurii au fost dulci și vinul e tare. Bine, și grătarul ăla încins? Ne-au spus că vin unii cu recensământul. Stați, unde fugiți?
Arthur Ianoși
Ne-adunaserăm cu toții în Poiana Cucului. Sfârâiau micii ca sifoanele securității când le strângeai cu patentul de ouă. Șomeri toți, trecuți de 55 ani, copiii ajunseseră să ne plătească întreținerea. Umilitor. Căutaserăm de lucru cum se pișă câinii pe felinare. Nu ne mai angaja nici ăla cu coarne. Ideea ne venise când văzuserăm un afiș cu Casa del Papel. 5 renegați cu roluri foarte bine definite. Cutiile de bere erau paznicii, micii, sacii cu bani iar lubenița, mașina de fugă. Mi-au dat 10 ani.
Ruxandra Donose
Nu vreau să vin la grătar cu voi! Nu vreau să mănânc animale moarte, să mă prefac că e bun, că e bine, că râd. Nu vreau foc de tabără, să cânt o muzică care ar ieși din mine doar ca scrâșnit de sticlă spartă. Nu vreau să pretind că totul e ok, cu voi. Poate că viața are sens pentru voi, poate că diminețile nu sunt de plumb pentru voi, poate că nopțile nu sunt morți repetate. Pentru voi. Seara, îmi e atât de greu să adorm încât sper ca în curând să fie pentru ultima oară. Voi nu veți ști, veți fi la un grătar.
