Se încheiaseră discuțiile despre noul roman al Dianei, Din cenușă, deja un bestseller. Diana zâmbi primului om de la coada pentru autografe, o tânără. Scrieți că-i pentru Irina. Știți, și eu mi-am ars mâna dreaptă când eram copil și acum scriu cu stânga, ca dumneavoastră. De acolo v-a venit ideea romanului? Da, de acolo. Miroși a porc fript, își aminti Diana cum îi șoptea el în ureche. Doar așa mi se poate face poftă de tine. Îi ținea mâna lipită de grătarul sobei și ea n-avea voie să scoată niciun sunet.
Luchian Abel
Când eram mic am căzut cu fața pe-un grătar, moment de neatenție, fugăream un fluture sau el pe mine, mi-a rămas grătarul pe obraz, în formă de nouă pătrățele. Toată copilăria copiii s-au jucat X și O pe obrazul meu, doar așa puteam să am prieteni, până într-o zi când o fată minunată a câștigat un joc punându-mi rujul de pe buze în loc de X-ul decisiv. O cheamă Xenia, eu sunt Ovidiu, o X și-un O, din care-au mai ieșit un R, un A și-o I micuță, și toți aleargă fluturii lângă grătarul cu acoperiș.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Picta brațe ridicate spre cer. Nu se știa povestea din spatele desenelor. Nici că desenele o ajutau să ajungă la poveste. Uniformele negre i-au torturat tatăl. Au trecut la ea. Avea 14 ani și ținea ochii în pământ. În pământul unde erau ascunși 30 copii evrei. Îi apropiară palmele de grătarul încins. Deget după deget. Încet. Apăsat. Își închipuia cum cântă la pian. Când obrazul se întâlni cu fierul înroșit își privi tatăl și îi zâmbi. Mirosea a carne arsă și a groază. Mirosea a culori și a brațe ridicate spre cer.
