Zăcea la marginea tuturor drumurilor, învelit în cutia de carton. Pielea-i scofâlcită, slinoasă era colorată în galbenul pal al lipsei de orice speranță. De ani și ani, de când venise pe lume, nu fusese mângâiat nici cu o privire. Fir de praf după fir de praf, timpul se așezase pe el ca pe un parbriz de Trabant de la periferia Mizilului. Chiar dacă el era în centrul Parisului, la Flammarion. Bof. Nici nu mai catadicsi să alunge musca verzuie care i se căca tacticoasă pe obraz. Și dacă tot se căca, musca se apucă să
Paul Dârvariu
Vă scriu cu mâna mea mesajul ăsta: Trebuie să-nchid prăvălia. Definitiv. Nasol e că am rămas cu marfă pe stoc. De pildă, mai am un butoi mare cu Tandrețe. Marfă de calitate. Ar mai fi și câțiva saci cu Romantism. Greu vandabil, nu se mai caută în ziua de azi. Apoi mai am câteva baxuri de Empatie. Cu asta nu-mi fac griji, că nu-i perisabilă, dar cel mai mult mă necăjește cantitatea mare de Iubire nelivrată. Vă aștept, dar vă rog să nu veniți toate odată. Programări online pe #LichidareStocIubire.
Arthur Ianoși
Îmi clănțăneau dinții, ca și când aș fi călărit o capră de tundră lovită de streche. Cu două nopți în urmă îi visasem pe Amundsen și Falcon, în pielea goală, jupuind un pinguin în fața unui iglu și niște coordonate scrijelite în gheață. Selectasem cei mai buni oameni pentru expediția asta. Să-l căutăm pe George. Muriseră pe rând. Ultimul făcut preș de un urs polar, restul de frig. Busola îmi indica locul. Același iglu și George în față, bocnă, cu mâna-ntinsă. Bilet. Sunt Jorj, stâlpul de la Pol.
