Știi ce fac, când mi-e tare dor de tine? Îți scriu o scrisoare. Le adun într-un manuscris, pe care am să-l iau cu mine când plec spre tine. Așa sunt sigură că nu uit nimic din ce ar trebui să știi că s-a întâmplat de când nu mai ești. Sunt sigură că vrei să știi ce s-a schimbat în bine în viața noastră, dar capitolul acesta e tare subțirel. Nu vreau să te necăjesc, dar să știi că s-a ales praful de clădirea pe care ai construit-o la firmă. Va fi acolo un nou Lidl. Mai bine șterg partea asta de manuscris.
Mircea Tara
L-am găsit în podul lui bunu'. Avea vreo cincizeci de scrisuri diferite. Era ca un exercițiu cum sunt cele de scriere creativă. O propoziție scrisă de unul, următoarea de altul. Manuscrisul era o înșiruire nesfârșită de dorințe. Îmi doresc o casă. Îmi doresc avere. Îmi doresc aia sau alta. Am scris și eu, mai mult a defulare: îmi doresc să fiu scriitor; să mă împac cu ea. Cinci minute mai târziu m-a sunat soția. Copiii au avut un accident absurd. Durerea ne-a adus înapoi împreună, ăsta e titlul bestsellerului.
Ana Călin
Să mă duci pe o plajă și să-mi lași sângele la scurs, până faci de-o călimară. Să mă jupoi cu grijă, apoi să mă întinzi la uscat. Din ce rămâne, ia o claviculă, ascute-o zdravăn și pune-te pe scris. Adu-ți aminte când am fost rea cu tine sau, dacă vrei, când am fost bună. Cum te-am învățat să te bucuri de un bănuț lucitor sau de seara de vineri sau cât ai fost de dezamăgit când ai aflat că nu toate dorințele se împlinesc. Fă-mi măciulii de jad, înfășoară-mă și pitește-mă într-o bibliotecă de stâncă, copilul meu.
