Mnò bun, deci cum o fost? Păi o venit ăsta cu un batic în băț și Baiazid l-o întrebat tu ce puii mei vrei, vezi că-s la masă. Mnò, cum să scriu așa, scriu că l-o întrebat ce vrea. Apăi Mircea i-o zis că noi suntem zen și orice ar fi, ne descurcăm, cu o sârmă și două pahare de vin, bucuroși. Mnò, nu pot, hai că scriu bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. Gata. Apoi Baiazid i-o zis mnò bine mă Mirciucă, tu ești cu capu', cum să fii bucuros că venim noi și tăiem tot, fii rezonabil. Ioi, da' ce să scriu?
Ana Maria Dobre-Nir
Pe planeta aceasta au pășit și zeii și creatorul. Acum au rămas doar roboții. Tot parte din Tot sunt și ei. Să nu-ți fie teamă. Au un fel de conștiință. Tu nu ești nici una, nici alta, pentru că nu exiști acum. Mă rog, unde te-ai născut tu, timpul se măsoară altfel. Ai primit misiunea aceasta pentru a descoperi o energie nouă. Se găsește ascunsă în ruinele unei cetăți antice. Ai coordonatele aici. Te văd descumpănit. Trebuie să ai încredere în șansa aceasta. E pentru binele universal. Mai mult decât o comoară.
Nicolae Popescu
Buzele ei mă ard. Îmi respiră ușor în ureche și-n suflet. O ating și mă atinge. Îi simt pielea dogoritoare sub cămașa de in. O privesc în ochi. Acolo clipesc două inimioare. Ea e, am găsit-o. Îi voi citi zilnic din Sorescu. Vom merge la Ateneu, chiar și atunci când e-nchis. Vom mânca franzelă albă și pate de ficat direct din cutie. Of, încerc să opresc clipele astea, să nu le pierd. Dar vai, nu pot. Mă hotărăsc să scriu o carte și i-o dedic: Cu tine m-am simțit cu adevărat viu. Sper să n-o citească și nevastă-mea.
