Ai venit special pentru mine la mare, așa ai zis când ne-am întâlnit pe plajă, eu în costum de baie și tu în blugi. Zâmbeai, voiai să revezi ce ne-am fost cândva. Evocai amintiri încă lizibile, purtam pe trup capitole lungi de iubire, cu toate adnotările, subsolurile și cerurile posibile. Sub sânul stâng îmi tresălta o paranteză, voiai să știi ce-a făcut timpul cu inițialele pe care ți le ciopliseși acolo. Le-a contopit într-un punct necesar oricărei povești, ți-am răspuns și-am fugit în valuri.
Adelaida Zamfira
Am dat cu pumnul, nu s-a întâmplat nimic. Am luat o furculiță și am înfipt-o în spatele lui, să-i fixez naibii imaginea și așa tremurândă. Pe ecran am apărut noi, amețiți de dragoste furată în somn. Ciorapul mi-era rupt în dreptul genunchiului și el desena cercuri. Buclele mele îi atingeau umărul. Da, scriam după dictarea trecutului. Câte greșeli de ortografie. Opriți-vă. Puneți vă rog o sticlă groasă incasabilă în fața ambivalenței dumneavoastră, mi-a spus psihiatrul. Imaginea va deveni color. În fața cui?
Viorel Spinu
Fetița se trezise iar plângând. De vreun an visul venea tot mai des. O peșteră de piatră albă în deșert. Apă limpede în peșteră, răcoare. În mijlocul apei o stâncă rotunjită și o carte deschisă pe stâncă. Cumva, într-un mod lipsit de sens, cartea era mereu scăldată în raze de soare. Când fetița intra în peșteră se auzea foșnet de hârtie și apa prindea glas. Oh, cât te-am așteptat, Sihardi a mea. Fata era liniștită, nu îi era frică. Simțea doar dor pe care nu îl pricepea. Și se trezea plângând.
