Am descoperit o comoară noaptea asta, nu zbiera. Mergem cu toții s-o aducem, după ce trag un pui de somn. Îs rupt. Îl privește gânditoare cum se cuibărește nesimțitul și ațipește pe loc. L-ar părăsi acum dar încă îl iubește așa brunet, pas elegant și mustață stilizată. Oftează greu, privește duios cei șase pui care dorm îngerește. Pentru ei, decide să amâne iar momentul despărțirii. Înainte de zorii zilei, opt mâțe în șir indian organizat și liniștit târăsc din pod, pe o scară de incendiu doi cârnați și-o șuncă.
Marinela Trifan
Fată, mai strânge-ți cotul și dă-te mai încolo. Mă dau, ce împingi așa, poate cad de pe bloc. Glumeam, fată. Fă glume la parter, aici am rău de înălțime. Auzi, fată, hai să nu ne mai scoatem sutienele că iar ne pomenim cu văru' ăla al lui Tibi că urcă să umble la antene. Cică să prindă rușii. Da, și eu zic că, decât să ne bronzăm cu dungi, mai bine plătim taxa la ștrand și nu ne mai suim aici. Îs de acord pentru că Tibi e salvamar, da-s împotrivă, fată, fiin'că îmi place cum miroase văru-său a smoală.
Andra Toropoc
Dolly lucra la Apaca și îl iubea pe domnul Pisică, pompierul. Se întâlneau dimineața pe treptele unde fabrica exersa fuga de foc. Aici ei se pupau aprins, uneori cântau la acordeon și visau, el un alt serviciu, ea un inel și-o călătorie-n luna de miere. Dar singura lună i-a fost astrul ceresc, căci Pisică și-a dat demisia și a părăsit-o. Săraca Dolly, încă își mănâncă micul dejun la Apaca și adesea urcă-n vârful scării lipite de clădire și fredonează la acordeon spre Dâmbovița cea frumos șerpuitoare.
