Îngrămădit pe o scară de incendiu, un dromader fuma învăluit de aroma de tocăniță de la 2. Trece și anul ăsta. Oare unde se duce? Pârșul tuși. O avea și boia dulce? Sau afumată, ca noi. Râse horcăit. Un cocostârc tatuat ieși pe geam cu aripile în șold. Băieți, mai muncim și noi? Dar ce boss, arde ceva? Eliberați scara, până nu sun la HR. Bombănind, cei 2 angajați model plecară. În sfârșit, zâmbi cocostârcul și se așeză cu țigara în cioc. Nu știu cine erau ăia doi, aici nu lucrează nimeni. Mâine le dau primă.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Urcă scara îngustă, mai îngustă decât își amintea, până sus la ultimul etaj. Se așeză pe o treaptă fără să privească spre geam. Parcă o auzi, încă puțin și vii în pat, dragule. Soră'sa îl crescuse de mic. Vânzându-și trupul. Sexul aducea mâncare pe masă, bani pentru școală, nopți lungi când îi săruta vânătăile, sau îi pansa rănile făcute de clienți. La finalul facultății l-a așteptat întinsă pe covor, cu un firicel de sânge la colțul gurii. Pe masă o șampanie. Nu apucase să se îmbrace cu rochia nouă de la el.
Ana Maria Dobre-Nir
Luă telefonul și se uită la vânătaia de la buză, încercând să-și imagineze ce se întâmplase. Dintr-o dată a auzit un zgomot ciudat ce venea de afară. Nu-și dădea seama ce-l putea produce și nici nu se putea ridica să vadă despre ce era vorba. Suna ascuțit, ca de ambreiaj. La geam a apărut, pentru un minut, Mihai cu o drujbă și țipând de mama focului. Imediat după, a văzut un șarpe imens, ce se prelingea pe geam. Ce film, și-a zis, dar a rămas întinsă. Își dorea doar o gură de apă. Good trip, bad trip, nu-mi pasă.
