Strada Viitorului devenea din ce în ce mai aglomerată. Magazinul de suveniruri vindea cioburi în care dacă priveai, vedeai cea mai mare frică a ta. Proprietarul magazinului se apropiase periculos de faliment înainte. Dar acum privea sertarul de sub tejghea, unde banii se adunau rapid. Zări cu coada ochiului o mânuță ce întindea un ciob. Am venit să îl dau înapoi, spuse o fetiță cu o rochiță în carouri și peticită pe alocuri. E un ciob de oglindă, mă văd pe mine. Asta văd toți, draga mea, îi răspunse vânzătorul.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Am urcat pe străduțe șerpuite, am intrat în tăcute biserici. Tu voiai gelato, mie-mi făceau cu ochiul lămâile așezate pe farfurii de ceramică. Îmi plimbam degetele pe vinișoarele de faianță ale unui zid, m-ai tras către tine și m-ai sărutat. Te-am luat de mână și am coborât în grădina cu mozaicuri. În ureche-mi suna un cântec în grai napoletan. În depărtare se zbătea marea. Îl păstrezi? ai întrebat cu tremur în glas. Da, am spus mângâind talismanul de sticlă colorată de la gât. Îmi va aminti de Vietri. Și de tine.
Miruna Marin
Cineva se lovi cu fundul de bufet și balerina de porțelan cu rochie bleumarin căzu. Își frânse ambele mâini, iar nasul ciobit îi zbură sub canapea. Ce noroc, nu va mai trebui s-o scoatem când vine mama. Cu o coajă de banană încolăcită pe trup, balerina plângea. Paharul spart zise: Nu plânge micuțo, și-i cântă, cling cling. Mona de pe sticla goală de spirt o mângâie, Și oamenii sunt tot un gunoi, să știi, te caută doar când li-i rău și nici măcar nu reciclează. Milka, văcuța mov, adăugă, Măcar tu n-ai nas, puuu.
