Cu timpul, între ei se adunase covor de resturi ascuțite. Bucăți tăioase din visele lor plutitoare de tineri, lovite cu bâta, vânate cu praștia, zvârlite cu ură către celălalt, sparte de pereți când nu se mai puteau privi fără să urle. De fiecare dată încremeneau de uimire, îngropați până la glezne în cioburi, cum de rămân tot ei și cum, răsucind curcubeie din nimic, nasc, iarăși, luminoase vise. Și acum uite-l, prostul, cum stă mușcându-și pumnii. Sunt doi pași între noi, scrâșni ea, primul îl fac eu.
Iunia Augustin
Afurisiților, ați scăpat de probleme, de necazuri, nu mai vreți gheoacele mele, nici gloabele sau bobii, blodogorea baba Jana stând rezemată de punga de iută, burdușită cu te miri ce, marca Mega Image, lângă caldarâmul unei străzi fornăind a oameni de tot soiul. Ia uite și la asta, mai să mă omoare cu cioabele de la sticla de visichii. Ăsta e momentul meu, spuse mai mult pentru sine. Hai să-ți ghecesc în ciob, că te văd prăduită dă necaz la cum te legeni pe picioare: după lacrămă, aș zice că suferi dă noroc.
Siranuș Hakobian
Aveam potențial de nevastă fidelă, o simțeam în pasiunea ce mă mistuia când puneam conservele de zacuscă, sterilizate în baie de aburi fierbinți. Apoi a venit ceasul rău, un fel de a spune pentru că a fost un ceas minunat, când m-am intersectat cu tipul ăsta, complet indiferent la zacuscă. Țăndări mi s-a făcut potențialul de nevastă fidelă, iar moralitatea mea cu textură casantă s-a ciobit pe alocuri. Consecințele au fost grave, culminând cu o incapacitate cronică de a prepara conservele pentru iarnă.
