Ne-am cărat pumni și picioare, apoi am zburat amândoi prin geamul barului Blood. Am rămas întinși pe asfalt. După câteva minute, am început să râdem. Eu și Tibi ne-am dat seama că e o remiză. Dar mai râdeam de ceva. De la barul de peste drum, Vegas, se auzea melodia Ochii tăi. Bro, vreau să cred că e ultima bătaie dintre un rocker și un depeșar. Muzica asta orientală are din ce în ce mai mulți fani. Bocanci vs. ciocate? Hm. Ajută-mă să mă ridic. Mergem în Soft? Da, hai, cântă Andrieș.
Nicolae Popescu
Albă ca Zăpada spală vasele. Mutulică o ajută, le șterge, mai mult cu mâneca. O cană îi scapă din mână și se sparge. E chiar cana Morocănosului. Speriați, Alba și Mutulică se-apleacă să adune cioburile. Privirile li se întâlnesc. O flamă luminează mica bucătărie. De-atunci, povestea s-a schimbat. Morocănosul n-a mai găsit cană la culoare cu ceilalți, prințul s-a cuplat cu mama vitregă, pentru că nu mai era altă gagică disponibilă în poveste. Alba ca Zăpada și Mutulică s-au mutat la oraș și au șapte pitici.
Daniela Rusu
Cântecul ăla părea să fie al unei mame îndoliate. Când îl auzea, luna se făcea țăndări, iar câinii se retrăgeau în cuști. Parcă-ntreg satul mocnea a jale. Hai, Ileanā, o-ndemna Veta, din poartă. Hai la gârlă, să privim cerul, să-ți găsim fata. În ochii neînsuflețiți se-ngrāmādi deodată credința și din goi fură iară locuiți. Să stai cuminte, că nu te lăsăm cu toate. Om veni și noi la-nvelit de sarmale, la făcut pomeni de 40 de zile. N-ai fost duminică, da preotul ne-a zis că de-acu tu ești specială, că ai doi îngeri.
