A luat sticla de vin și-a aruncat-o după el. Noroc că s-a ferit la timp, altfel povestea ar fi sunat diferit. Ea a rămas împietrită, nu se așteptase să simtă ceva atât de puternic. Când au scos-o din fabrică, i-au spus că emoțiile ei sunt aproape umane și, din ce înțelesese de la celelalte surori, asta însemna o lacrimă, un zâmbet, ce se întâmplau atât de rar, încât oamenii le numeau miracole. Nu știa ce-i venise, poate era defectă sau poate tâmpitul a încărcat-o cu prea multe cărți și filme de dragoste.
Monica Bologa
Așa mi-a spus bunica când am spart din greșeală un pahar. Ca să-mi asigur norocul în viață, am început să scap din mâini farfurii, cești de cafea și tot felul de sticlării. Am luat multă bătaie de la mama pentru asta, da' tot bunica mi-a spus că acolo unde dă mama, crește. Acum am 60 de ani, sunt singură, săracă și stau cu mama care e aproape surdă și are alzheimer. Ieri a scăpat din mâna un pahar cu apă. A-nceput să plângă ca un copil. Lasă, mamă - i-am zis - cioburile aduc un căcat. Noroc că nu te-ai tăiat.
Costi Gălățanu
Pe strada Mătăsari, la numărul 87, într-o casă mică și dărăpănată locuia domnu' Mutu, un bătrânel singur și posac. Chiar în fața casei lui ne făcuserăm teren de tenis cu piciorul. De multe ori se întâmpla să-i mai spargem câte un geam. Ieșea, ne înjura și fugea după noi cu o coadă de mătură, spre marea noastră distracție. Niciodată n-a reușit să prindă pe vreunul, deși era încă rezistent pentru vârsta lui. La fel a fost și în ziua în care, în timp ce ne alerga cu măturoiul, i-a explodat butelia.
