Petruța era a mai frumoasă din sat. Ochi ca două găuri negre, de se pierdeau feciorii-n ei, păr ca mura și un trup de zână. Mai era și isteață foc. Puștoaică, de-abia ce împlinise șaișpe ani, dar era coaptă, numai bună de cules. Au găsit-o în pădure, bâzâită de-un roi de muște, sub un stejar pe jumătate uscat, cu fața tumefiată, legată de picioare, strângând ceva în pumn. Radu, băiatu' care-i plăcea și care o ceruse de nevastă, s-a chinuit să-i scoată dintre degete steluța însângerată. Ordinul Steaua Roșie.
Gheorghiță Mircea
Naltă, slabă și zăludă, când o apuca, o lua la fugă pe străzi oprind trecătorii cu mâinile ridicate și strigând disperată: O să muriți, o să muriți. Atunci o închideau o vreme. Cât timp stătea în grădina ospiciului continua să citească cartea ei de astrologie și, de cum se întuneca, se uita la stele. Nu putea să doarmă, știa că își va visa din nou casa prăbușindu-se peste ai ei. În acea dimineață ea era în studioul tv și prezenta horoscopul zilei. Vibrația acelei zile fusese cu totul alta decât ceea prezisă de ea.
Cecilia Fofiu
Frumușel și sărăcuț a luat pe Marta de nevastă. Marta înstărita și oloaga, după polimită, cum zice mă-sa. La început a fost greu dar a învățat să-i fie dragă și i-a făcut trei copii crescuți mai mult la socri. Trudea ziua și o căra și pe ea la poartă, iar noaptea îl odihnea suflarea ei bună. Monule, nu am aer, a zbătut ea într-o vreme. Acum, ușurat de munci ziua, noaptea caută în perne mirosul iubirii și găsește o hâdă, singurătatea. Sperietoarea asta îi picură venin de jale pe vis și-l plimbă pe cer cu draga lui.
