Am luptat să am liniște cum aveam odată. Întâi au venit buldozere, făceau autostrada, m-am însurat c-o fătucă din vecini și-am pus de-un lan de porumb. Și-au venit ciorile, trăgeam în ele cu pușca, cred că le plăcea de s-au înmulțit. Apoi femeia a prins gură, că unde-i recolta? că suntem săraci lipiți. Am răbdat, până n-am mai răbdat și-am înșfăcat-o, și-am legat-o zilnic de-un par în mijlocul lanului. Îi puneam și-o mahorcă-nvârtită-n gură să pufăie prin ea ce are de spus. Mi-s bărbat, ce naiba, și am și porumb.
Florentina Enache
Gelule, vezi că pe seară avem program; vorbii cu Nelu, termină cu căzanu' și face degustare. Muieri-sa e plecată la fată până marți, a mea e pă seriale. Vine și Mitu, îl știi dă data trecută, ăla cu micii. Ia tu șeptica și ceva murături că de restu' ne ocupăm noi. Nu pot bă, că e scorpia acas', mi-a făcut asta program. Cică să mă duc acu' să fac baie, înainte de cina romantică, ce dreaq o mai fi și aia. Aoleo, ia d'aci o gură, dă curaj. Vii când termini, dacă mai poți. Hai, succes. Mă duc la Nae că ș'ăla are cărți.
Andrei Lămureanu
Seara veni cu îndurare peste pământul însetat, cu lătrat de câini și femei care-și chemau odraslele. Cerul se lipise de pământ într-o încleștare vineție, cu vânticel și nori ce mințeau a ploaie. Cătunul se liniștea îmbrăcând cămașă lungă de noapte. Cam atunci apăru și el, împleticit în lumina slabă din fața birtului. Cu pălăria de paie prinsă cu sfoară, se așeză într-un colț întunecat, ascuns ochilor. Oameni și greieri amuțiră deopotrivă pentru o vreme, apoi îi dădură cu toții uitare. A doua zi era sărbătoare mare.
