O ridicase Glod a lu Mătrăgună, ca să apere de păsări cei câțiva pruni plantați în viroagă. La nici două săptămâni o pereche de hulubi și-a făcut cuib în mâneca stângă. Vreo trei-patru luni mai târziu două stăncuțe s-au mutat în mâneca dreaptă, iar gașca de măcălendri au umplut pălăria în toamnă. Ciorile s-au adăpostit în mantaua cu nasturi metalici sclipitori abia un an mai încolo. Oamenii n-au mai trecut pe acolo, că prea era foșnet de aripi, iar prunele au căzut și s-au făcut una cu pământul.
Daniel Onofrei
Bătrânul cobora din munte de două ori pe an. De Paște și de Sântămărie. Și-acu mâna cu voce domoală pe Ilă, măgarul, cu desagile pline. Îi prinsese noaptea și n-apucaseră s-ajungă la casă de om. Înjghebă un culcuș sub un copac și porni să se roage. Deodată animalul începu să se-agite și să scoată un sunet înfundat. Vântul rece șoptea pădurii taine numai de el știute. Călugărul se afundă mai abitir în rugăciune iar până la urmă adormi. O frunză veștedă îi atinse pleoapa, trezindu-l. Venea toamna.
Ana Maria Dobre-Nir
Era la o petrecere. Din depărtare, ea părea să-și schimbe înfățișarea, la fiecare pas. Ce făptură, și-a spus. Sigur este scăpată de pe planeta ce tocmai a murit. Ar fi vrut să se apropie de ea și s-o atingă, dar îi era teamă. Așa i-a trecut prin cap să apuce un microfon și să strige: femela cu piele verde și ochii ieșiți din cap, ce pare când vietate, când statuie, când etc, te aștept în față la DJ, pentru un dans. Creatura s-a uitat spre el mirată și, cu o limbă incredibil de lungă, l-a apucat și l-a mâncat.
