I-a scăpat călimară pe jos și-a început să râdă ca o nebună. Apoi, spre surprinderea lui, a îngenuncheat și s-a tăvălit în cerneala împrăștiată pe covor. Și-a întins-o peste tot, pe sâni, pe gât, pe buze. Părul ei blond era acum albastru, iar ea gemea ca o posedată. L-a incitat s-o vadă așa și-a prins-o între mâini, apoi a început să scrie pe corpul ei o poveste. Una fără sfârșit, în care se adâncea cu fiecare literă nouă. Exploda. Se prelingea. Murea și renăștea din nou. Se oprea doar ca să-și tragă sufletul.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
A protestat, a ridicat pumnii, a plâns, dar n-a avut scăpare. Pe parcurs a observat că de fapt îi place. Ani sterpi au trecut unul după altul, oceanele s-au retras lăsând în urmă tone de plastic și pești otrăviți, Sahara s-a întins până la Marea Baltică, popoarele se războiau pentru grâu, apa dulce a fost cotată la același preț cu aurul, bogații s-au refugiat să facă plajă la poli. Netulburat, bătrânul cu barbă colilie scria în caietul lui de șaptezeci de ori câte șapte: Sunt un copil rău. Apoi o lua de la capăt.
Iulia Biro
Știau care-i singura soluție, dar îi îngrozea. S-au tot coit și-n ședința de Consiliu Director Supereroic. Puii mei, schimbă coit ăla, strigă Wonder Woman. Naratorule, ai fost la orele de comportament incluziv și corect politic, găsește alt cuvânt. Au amânat luarea deciziei de a-l chema, ok? Deși Grafoman, adus aici, le-ar rezolva rapid problema, Supereroii știau că ar suferi și ei. Ăla, odată dezlănțuit, avea să dea drumul la așa potop de aberații scrise și cuvinte inutile, că lumea va fi în pericol de sufocare.
