Azi m-am cunoscut cu cea din mine care nu s-a speriat când două mâini i-au prins mijlocul și-au tras-o înapoi din avântul de a se arunca în fața trenului, pe cea care s-a înfiorat la atingere. Rămân trăsnită de cât îi de ciudată. Mai mult, m-a privit în ochi clipind ca versurile-n rime și cu buzele-i pasionale mi-a șoptit pe un ton liric: Ești tâmpită. Și-a pășit din mine și-a plecat. N-am apucat să văd cine a salvat-o. Și eu vreau să fiu ca ea. Aștept alt tren, mă aplec, două mâini îmi prind umerii. Și mă împing.
Iunia Augustin
Era celebru, frumos și carismatic. Ea era necunoscută lui și lumii. Născuți în același loc și sub același cer, doar cerul le rămăsese cunoștință comună. Se întâlneau în vise. El o regăsea mereu in propria-i piesă: Dream Girl, ea se cununase cu lumina ochilor lui într-o zi de 27 August. El nu știa și totuși participase. Aflase din mesajele ei. Îi scria zilnic, monologa cu el; 5 ani neîntrerupți, de dragoste creativă. Aveau și-o fetiță, nenăscută vreodată: Luna. N-a răspuns iubirii dar muzica lui o iubește și-acum.
George Dometi
Îmi place să scriu-n cimitire. Unde sălășluiește frica. Frica mișună în spatele ochilor și rade tot ce e înăuntru, lăsând goliciune. Sub pământ, durerea înăbușită colcăie. Lângă o piatră funerară o pisică eviscerată de șobolani e măcinată de viermi rozalii, ghiftuiți și rubensieni ca după un ospăț domnesc. Ochii felinei încă păstrează chipul rozătorului care i-a sfâșiat beregata. Se holbează la mine. Din pântecele ei se naște o fecioară cu coarnele zgrunțuroase. Mă sărută. Scrisu-mi devine rece.
