Lista de cumpărături. Ketchup, pâine, ouă. Trebuie să merg la baie. M-am spălat pe mâini cu săpun lichid. Deschid geamul. Afară bate vântul. Îmi place liniștea la nebunie. Pornesc televizorul. Știri despre războiul din Ucraina. Dau două inimioare pe tiktok la niște rețete rapide. Mă plictisesc. Ascult muzică. Am YouTube premium fără reclame. Privesc pereții albi încercând să găsesc o pată de culoare. Din nou la bucătărie. Îmi mai trebuie muștar. N-am mai vorbit de două săptămâni. Am umplut casa de pagini.
Sorin Rizeanu
O caricatură umană leagănă fese și sâni sferici enormi, ținuți în sfori ca pânzele unui iaht în furtună, gata să cedeze. Te iubesc, șoptește, șerpuindu-se pe pantofii abrupți ca o pârtie de schi. Lățit gol în fotoliul de piele lipicioasă, un fir de salivă îi curge din colțul gurii. Auto-decepția e de fapt domeniul lui de expertiză, de asta s-a făcut scriitor. Nici o prostituată mai mare decât scrisul, nici un mediu mai bun decât cuvintele pentru un mincinos ce vrea să aibă mereu dreptate. Deschise un nou document.
Costi Gălățanu
Ce faci, fă, asculți caloriferu'? Fac pe dracu' să te ia, pămpălăule. O aud pe slăbănoaga de la doi. Ascultă Europa Liberă, târfa. Așa, și? Pune mâna și scrie, nu te uita la mine ca boul. Ce să scriu, fă? Cum ce să scrii? Nume, pronume (aș fi pus ghilimele, da' nu e voie), stradă, bloc, etaj, apartament. Păi, cum o cheamă? Faci pe prostu' cu mine? Crezi că n-am văzut cum te holbezi, când își unduiază (încă o dată ghilimele, same shit) bucilii? Bine, fă, am scris. Și acum? O semnăm? Ei aș, o dăm anonimă.
