Dacă "a vedea" este un proces eminamente obiectiv, fizico-biologic, observarea comportă o latură puternic subiectivă chiar și atunci când ceea ce privim este identic.
Observarea se naște ca o experiență vizuală și mentală ghidată de trăirile emoționale, experiența de viață și capacitățile fiecăruia, toate diferite de la un om la altul.
În fotografie observarea este un element esențial, care fără echivoc se constituie ca unealtă indispensabilă pentru a înțelege (ceea ce, în mod obiectiv, vedem) și pentru a putea, ulterior, crea (în mod subiectiv).
Orice om care cochetează cu această formă de creație - fotografia, dispune de un anumit amestec, într-o combinație proprie, de disponibilitate afectivă (de a vedea), acuitate senzorială (de a simți) și experiențe (ca suport teoretic și practic pentru actul creației).
Aceste trei caracteristici nasc unicitate - fiecare fotograf are căutările sale, interesele sale, viziunea sa, fiecare fotograf are anumite subiecte care-i ating acel punct sensibil care naște în el dorința de a surprinde momentul.
La fel ca în fotografia de stradă, acolo unde momentul este generator de unicitate prin efemeritatea sa, și în fotografia de natură momentul este esențial pentru a putea extrage din continuumul temporal acea clipă care face diferența.
Momentul este esențial însă modul în care momentul este "oprit în loc" reprezintă aportul real pe care fotograful îl aduce, în mod subiectiv, unei împrejurări naturale care altfel are atribuite pur obiective.
În acest context, pot spune că după aproximativ un an și jumătate de căutări interioare, am înțeles că natura are o puternică și uimitoare capacitate creativă - în sensul artistic al cuvântului, iar acest lucru reprezintă pentru mine caracteristica supremă pe care caut să o pun în valoare prin fotografia pe care o practic.
Modul meu de observare și fotografiere a momentului urmărește sublinierea acelei estetici desăvârșite, curate, pe care natura o produce.
Seria de imagini inclusă aduce în prim plan peisajul natural într-una din cele mai propice perioade de fotografiere - iarna.
Acest anotimp, care pentru mulți reprezintă intervalul de timp perfect pentru activități în interior, este pentru mine perioada în care natura excelează în rolul său de artist în crearea unor imagini pe cât de simple (în ceea ce privește conținutul) pe atât de puternice (ca impact vizual și emoțional).
Efemeritatea texturilor și a formelor pe care zăpada le capătă în zonele alpine, sculptată de curenții de mare altitudine, marea de nori joși, rezultat al inversiunilor termice de la început de sezon, și jocul acestora de-a v-ați ascunselea cu ceea ce este împrejur, toate acestea conlucrează pentru a crea momente de grație sublimă ale naturii.
Căutarea mea fotografică în aceste circumstanțe este aceea a surprinderii naturii în forma ei cea mai curată din perspectivă compozițională, indiferent de anotimp - mă oblig, aproape, dar fără efort, să observ acele frânturi de peisaj intim care poate altfel scapă ochiului obișnuit să privească ansamblul, caut acele secvențe care tind să iasă din obișnuitul complex prin simplitate, echilibru și esențializare.
Fiindcă atunci când sunt în natură, atunci când caut să o descopăr, ceea ce primesc în schimb este o purificare vizuală și emoțională care mă readuce la esență - acea conexiune senzorială fără bariere, simplă, directă, aproape tangibilă, cu locul care ne-a născut - NATURA.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
