Pe toate culoarele amintirilor mele din copilărie plutește parfumul lor melancolic, uneori sufocant, poate și în ADN-ul nostru ne-am tatuat câte o petală zimțată a florilor cu care am venit pe lume.
Nesațul meu pentru alte parfumuri, culori și vibrații a pornit de la ele.
În grădinile bunicilor, eden mustind de esențe primordiale, mi-am creat, chiar din primii ani, propria distilerie imaginară a memoriei - o inițiere în experiențe sinestezice care m-a conectat la nivel subtil cu spiritul naturii.
Apoi, mai aproape de azi, volatilitatea, partea nevăzută a acestei lumi care se hrănește cu lumină, vârstele vegetale de la crud la cenușă, am încercat să le aduc în fotografie.
Un spațiu rotund, care se întinde de la nervurile încordate ale unei frunze până la efemerul unui buchet, de la trosnetul unei rădăcini înghețate până la ridul adânc din scoarța unui copac, de la aromele inhalate cu setea unui scufundător până la amintirea nudă, scoasă din întuneric; de la mine până la mine, iar și iar.
Am agățat de fiecare imagine câte o stare aparte, prelinsă asemeni siajului unui parfum intens.
Dacă zăbovești lângă ea, ridici un deget în aer și rostești cu zâmbet: "Da, da, acum îmi amintesc. Era toamnă și purta o rochie înflorată. Îmi aduc aminte îmbrățișarea. Sau chinul. Sau ridicarea din umeri."
În cele din urmă, toate aceste esențe din înșiruirea de fotografii le torn în sticla prețioasă a propriului parfum creat.
Cu grijă, câte o picătură pe fiecare încheietură pentru marea ceremonie.
Nota de vârf: garoafă.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
