Deschid ochii spre plajă.
O privire proaspătă de toamnă.
E timpul în care încărcătura obiectelor rămase pe plajă e mult mai puternică, când te trezești înconjurat de obiecte, câteodată prea multe obiecte sau urme.
Rămân din nou înrobită de secretele verii trecute peste ele, de detaliile fiecăruia și toate detaliile devin geometrii, un limbaj profund uman asemeni muzicii, poeziei.
Se întâmplă în fiecare toamnă.
Camera foto devine un caiet de schițe, eu mă mișc pe suprafața palidă a plajei, mă simt ca într-un labirint, fotografiez continuu și în tăcere. Adun "schițe". Nici eu nu mai știu câte s-au adunat.
Fotografiez creându-mi propriul spațiu.
Îmi iau apoi un răgaz și arunc o privire peste "schițe".
Privesc cu mirare cum realitatea a fost refuzată de aparatul foto care a vrut s-o reinventeze.
magdafulger.com / facebook/magda.fulger / instagram/magda.fulger
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)