Sunt captivat de modalitatea lor de a îndepărta în planul secund ceea ce pare altfel a fi lângă noi și de felul lor de a integra totul într-o unitate ciudată - mă rog, dacă mai și privim prin vizor.
Deși fac fotografie de mult timp, recunosc că doar de curând am dat de filozofia japoneză și de felul ei de a vedea și de a simți vizual, și asta parcă a ridicat o perdea de pe un univers pe care îl vedeam puțin scolastic și cam difuz.
Am început fascinat să citesc despre wabi-sabi (apreciarea frumuseții imperfectului, efemerului și nespusului), ma (conceptul de spațiu vid sau moment de pauză, care creează echilibru și armonie), shibui (eleganță subtilă, simplitate și rafinament discret), iki (surprinderea stilului de viață cotidian), mono no aware (tradus literal ca "patosul lucrurilor" sau "sensibilitatea față de efemer", acea tristețe blândă la vederea trecerii frumuseții sau a momentelor speciale)
A, și era să uit, printre alte concepte fundamentale, am început să citesc și să întreb despre komorebi.
Komorebi (木漏れ日 - pronunțat ko-mo-re-bi) este un cuvânt japonez intraductibil direct în română, care descrie lumina soarelui ce se filtrează printre frunzele și ramurile copacilor.
Termenul surprinde acea alternanță superbă dintre lumină și umbră, precum și jocul razelor care dansează pe pământ.
Este o combinație a trei caractere kanji: 木 (ko) - copac / copaci, 漏れ (more) - a se scurge / a se filtra prin spații, 日 (bi) - soare / lumină. Mai mult decât un simplu fenomen optic, komorebi face parte din estetica tradițională japoneză, reflectând aprecierea naturii, a efemerității și a momentelor de liniște.
Așa că încet încet am ajuns să caut să înțeleg komorebi exersând găsirea acestei stări în câteva peisaje făcute prin parcurile din București.
Mă uit pe display și mă gândesc la serile când mai vorbesc cu fotografi din Japonia pe care i-am rugat să îmi spună câteva cuvinte despre komorebi.
"În fotografie, komorebi nu este lumina dintre frunze, ci memoria ei - felul în care clipa tremură înainte să dispară."
"Când soarele cade prin coroanele copacilor, lumea pare că își amintește pentru o secundă că a fost creată pentru liniște."
"Un fotograf adevărat nu caută lumina perfectă. Caută lumina care știe să dispară."
"Komorebi este dovada că frumusețea nu vine niciodată întreagă; ea ajunge la noi spartă în umbre și fragmente."
"Există fotografii care arată lumea și fotografii care lasă lumea să respire. Komorebi aparține celor din urmă."
"Lumina filtrată prin frunze seamănă cu amintirile: niciodată clare, niciodată stabile, și tocmai de aceea imposibil de uitat."
"Fotografia începe în momentul în care înțelegi că umbrele nu ascund lumea, ci o fac mai profundă."
"Sub copaci, lumina nu cade. Șovăie. Iar aparatul trebuie să aibă răbdarea de a o asculta."
"Komorebi este poezia naturii pentru cei care încă mai știu să privească încet."
"Uneori, cea mai mare fotografie este doar o rază de lumină care a ales pentru o clipă chipul potrivit."
Mă voi gândi și la celelalte teme, dar pe moment ne uităm puțin la câteva imagini komorebi care au plăcut amicilor mei de departe.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
