L-am cunoscut la bâlci. Eu vindeam baloane colorate și acadele. El ținea un urs de pluș în brațe. Îi dai și lui Bubu o acadea? M-am holbat la el. Era ditamai omul, genul de rugbist. Sigur, i-am zis. A dat să plătească, dar l-am oprit. E din partea casei. Bubu n-a mâncat acadeaua. Dar n-a mai plecat de lângă tarabă. Bubu nu are casă, mi-a spus mai târziu. I-am luat pe amândoi acasă. Acum suntem la a cincea bere, ne-am scos deja hainele și tot nu-mi dau seama care-i rolul lui Bubu în treaba asta.
Iulia Biro
La buna Rozi, pe mine m-a mâncat pielea. Era roșie, insista copilul, urcat pe canapea, de unde dădea un spectacol ad hoc pentru invitați. La început fusese simpatic, dar acum se cam plictiseau toți, mai puțin bunica lui, care era gata să aplaude orice cuvânt. Te-a iritat ceva, zise fina Maria. Mă mânca pielea și mă ustura, spuse el, nedumerit. Da, ceva ți-a făcut rău, explică Maria. Băiatul încuviință: animalele alea de pluș, ăăă. Animalele de pluș? se miră Maria. Stai, o opri el. Alea de plu. De plușniță de pat.
Diana Andrasi Zarnoveanu
P-ăla cu urechea pleoștită. 5 bucks. Ai ceva mărunți? A mișcat neîncrezător din riduri în timp ce-și zgărmănea fundul buzunarelor să adune o mototoleală de bancnote. Ia d-aci. N-am închis ochii, n-am ezitat, n-am ținut degetul prea mult pe trăgaci. Pleoștitu' n-a avut nici o șansă. L-am întors cu picioarele-n sus cât ai zice bang. Au mai căzut la datorie și 2 pokemoni anemici, prieteni de raft cu urechiatul. Apoi m-am pus p-un plâns demn de unchiul Vania. Ce-ai pățit? E prima oară când trag într-unul d-ai noștri.
