Fetița icni când trase de colțul raftului de jucării și îl împinse până acoperi cu totul ușa. Îl golise, să fie mai ușor de urnit. Așa. Îl umplu cu jocuri, cărți, păpuși, haine și pantofi. Puse deasupra covorul, plapuma, perna, cuvertura. Peste toate își așeză frumos colecția mult iubită de plușuri. Apoi duse scaunul lângă geam și îl deschise larg. Știa că, la fel ca alte dăți, mâine părinții îi vor dărui un nou pluș. Nu îi trebuie. Acum or să vadă ei ce înseamnă când își încalcă promisiunea că nu se mai ceartă.
Cecilia Fofiu
Cu mic cu mare, cățel ori purcel, lumea fain înțolită urmărește cucernic sfințirea fibrei optice din sat așteptând nerăbdătoare petrecerea promisă de primar cu muzicanți, dansatori, mici, bere și alte surprize. Părintele e la masa arăduită fruntașilor cu vicele și odrasla lui ce strânge în brațe un urs câștigat la concursul de țopăit în sac. Un saltimbanc apucă animalul de pluș și-l face să grăiască mesenilor holbați. Rumoare, ucigă-l toaca printre ei. Ventrilocul e aghesmuit din belșug de popă și alungat cu ocări.
Arthur Ianoși
O chemaseră la morgă să identifice cadavrul. La secție, un polițist cu față de clovn îi spusese că trupul corespundea semnalmentelor. Intră în camera aia rece rugându-se să nu fie el. Neonul pâlpâia în ritmul inimii ei. Vru să plece. Hai, că poți, își zise. Ridică cearșaful care încă mirosea a balsam și, fără nicio grimasă, își plimbă degetele pe marginea rănii zdrențuite. Nu, nu e el, îi zise legistului, în timp ce se aplecă și sărută buzele vinete ale celui care zăcea pe masă. Își aduse aminte de Tim, păpușa Igăi.
