Făceau baie împreună. Îi plăcea să-l strângă de gât. Din flamingo ieșeau bule mari de săpun ca strigăte de ajutor, dar ea le spărgea cu satisfacție: își dădea capul pe spate și gura i se lățea într-un rânjet crud. Astăzi a găsit o caracatiță. A pregătit baia lăsând aburii să invadeze spațiul mic cu faianță de spital. Din adâncuri tulburi a țâșnit cu ochi reci încercând să ucidă zâmbetul noii victime. Brațe lungi, interminabile, au prins-o ca-ntr-o menghină. Pe gaura cheii ies bule mici de săpun.
Anca Socaciu-Man
În lumea imaginară fetița le dădea binețe, bună dimineața Martin, Liza, Bumba, Azorel, prietenii mei. Locuia cu bunicii, după ce părinții au fost obligați să plece la munci forțate. Într-o zi, pe când intră în casă, Lizuca dădu de un om în uniformă ce-i arunca jucăriile la gunoi. O înhăță brutal de mână și -o împinse-n mașină unde mai erau alți câțiva copii. Bastarzilor, credeați c-o să scăpați, hm. De atunci nimic nu a mai fost la fel. Acum are 83 de ani, singura supraviețuitoare a lagărului de copii. Purta numărul 669.
George Dometi
Din păcate plouă. Cum adică plouă din păcate? Ce fel de păcate? Copile, e o vorbă. Adică? Se zice că atunci când omul lucrează în zi de sărbătoare ăl de Sus îl vede și-n zi de muncă îi dă ploaie să nu poată munci. D-aia din păcate plouă. Răsucindu-și mustața șugubeață a continuat, Și nu se zice a plouat, ci ceru-i proaspăt spălat. Nu se zice a murit pe ploaie, ci cerul a bocit și după prostu' ăsta. Apoi râdea ca o droșcă plină cu poloboace. I-am pus pe mormânt oița de câlți de la el ș-am plecat.
