Proiectul Creează Lumea în 7 Zile a fost un eșec. Tatăl meu, Stăpânul a Tot și a Toate, a avut mari speranțe. L-am dezamăgit. Băi, băiatule, cartea nu ți-a plăcut, munca nu ți-a plăcut, ce mă fac eu cu tine? Ți-am dat o zi în plus, numai să faci treabă bună, dar ai pus creionul jos și ai dat foaia goală. Așa te răzvrătești tu? Apoi a mototolit lumea și-a aruncat-o la gunoi. Ce nu știa, era că am meditat îndelung la surpriza finală. Abia aștept să-i văd fața când voi desăvârși coasta aia criogenată.
Marian Bircea
Duminica, vara, după același tipar. Masa afară, pleoapele de plumb duceau bărbiile în pieptul osteniților părinți care mergeau să doarmă pe pătură în vie, vasele spălate și masa strânsă de copii, radioul cu lămpi oprit după Unda Veselă, râsetele mute provocate de găini și gâște adormite în poziții nefirești, mirarea că mama dintr-o pasăre a gătit supă, friptură, tocană. Clătitele calde cu gem. Căscatul prelung, strecuratul lângă părinții adormiți cu motanul după noi, toropeala tihnită și visul că timpul stă în loc.
Arthur Ianoși
Mă odihnesc și eu odată cu El. Eu, că sunt în depresie, El, că a creat Lumea. Deși cândva mi-a spus că sunt lumea lui. Nu c-aș fi eu naivă, dar când mi-a spus că e Dumnezeu l-am crezut doar pentru că avea barbă. A plecat într-o luni și s-a întors peste 7 zile. Urme de ruj pe cămașă, mirosind a parfum ieftin de damă și rupt de oboseală. Unde ai fost Costeluș? Păi tu crezi că Lumea asta se face singură? Și buzele astea ce sunt? M-am întâlnit cu vecină-ta în lift, venea de la o nuntă, beată, m-a confundat cu răposatu'.
