Sunt atât de obosită. Abia pot respira de sub muntele de documente. Curios este că-mi place, dar când îmi place ceva n-am simțul măsurii. Mă apuc de treabă, apoi uit de mine. Duminica mai intră fiică-mea la mine în birou ca să-mi arunce câte un zâmbet cu care să mă hrănesc, îmi mai spune câte o poveste ca să nu uit de lumea de afară. Zilele trecute m-a întrebat pentru ce toate astea, i-am spus că pentru ea. Nu m-a crezut. A plecat tristă. S-a întors la tabla ei de șah. Mama e nebunul, se aude dinspre ea.
Fabiola Stoi
După prânz, liniștea se instalase, umbra intrase în curte întâi timidă, înghițind apoi câte puțin din alee, din iarbă, din florile de lângă peretele de est. O așteptam să se întindă răcoroasă și voluptoasă și peste mine, să mă învelească cu somnul unor vise diurne, când din curtea vecină se dezlănțui iar: Ce bineee, mingea nu trece de zidul Bumbescu, degajează rapid, primește Bölöni care pasează lui Belodedici. Belo se luptă pentru minge, câștigă, Steaua atacă puternic, Lăcătuș, Lăcătuș driblează șiii incredibiiil.
Paul Dârvariu
După masa de prânz, tati își ia o bere și se așază la televizor. Eu mă joc pe covor. De câte ori îl întreb ceva, tati mă trimite la mami, în bucătărie. Azi, mami nu mi-a mai răspuns și l-a certat pe tati. Mie nu îmi plac certurile. M-am ascuns în baie. A intrat și mami, plângând. Îi curgea mult sânge din nas. M-am lovit cu ușa de la debara, mi-a spus și m-a mângâiat. Mâine o voi ruga pe doamna să mă primească și duminica după amiază la grădiniță. Nu vreau să se mai lovească mami, din cauza mea.
