Mult stimate coțofan49, ar trebui să mai lucrați la cratimă. Am citit cu multă plăcere contribuțiile dumneavoastră care sunt pline de lirism angelic și emfază patriotică. Dar cartima, dom'le, cratima, de ce-o ignorați și-o tratați cu atâta dezgust și nepăsare? Ar trebui să ne plecăm reverențios, cu respect și admirație în fața și-n spatele ei, căci de la ea ne tragem cu toții, ca dacii din columna lui Traian și ca tracii din ce s-or fi trăgând ei. Probabil din marțieni sau alte zodii obscure. Băluț, redactor șef.
Ionuț Tuhoarcă
A fost asistent universitar. Tânără speranță. Ai să ajungi departe, trebuie să muncești. Își repeta în fiecare zi la spitalul de nebuni. Când a ieșit, mama i-a murit la două săptămâni. A rămas cu tatăl, îngrijit de o rudă îndepărtată, pusă pe căpătuială. Băutura și drogurile i-au devenit prietene dragi. Viața mea, un vis urât. Ai să ajungi departe, trebuie să visezi. L-au găsit rece într-o bună dimineață. Gândăcei mișunau liniștiți pe corpul lui toropit. Alt subiect de bârfă.
Andra Toropoc
Are you sleeping, can you hear me? Sunt surghiunită la lecții și prin pereți răzbate episod nou din Oblio. Mă aplec pe geam, copiii se joacă Frunza lângă bloc și-mi fac iar planuri de evadare de la etajul patru. În agenda mea secretă am schițat coborârea pe cearceafuri, în cărți pare ușor, dar mie mi-e teamă, că n-am putere să fac noduri tari. Aud pași pe hol și înghesui totul în dulap, pe birou împrăștii caiete deschise, iar agenda o bag între filele din Cutezătorii. Voi scrie mâine despre azi.
