Ai grije, să nu te îndrăgostești, mi-a zis Tuțica, înainte să plec. Aș, am făcut-o cu prima ocazie când am văzut un mijlocel de hoțomancă. Mă privea fugar prin ochelarii de soare fumurii. Am întrebat-o cât e ceasul. N-a știut să-mi răspundă. Și restul e istorie de spus nepoților când sunt mari, la casele lor. Când am ajuns acasă Tuța interogativă. E, cum a fost, te-ai distrat? Nu prea. A bătut vântul. Marea a fost caldă. Pescărușii deranjanți. Berea expirată. N-am suflat o vorbă. Ce se întâmplă la Mamaia, rămâne.
Lucian Domșa
Dragi colegi profesori, stimat auditoriu, Domnule Primar, Sfinția Ta Părinte, distinși părinți și elevi. În calitate de directoare care emoțiile nu-mi dă pace să vorbesc, deci vreau să vă zic că azi școala deservește o plajă de mai bine de jumătate din populație. Domnul Ministru al Învățământului a spus că legile e făcute care școlarizarea se oferă gratuită de statul român, deci toți trebuie să învață să citește și să scrie. Educația e totul, ca când pe vremea bunicilor care nu-și permitea să știe alfabetul.
Florentina Ghițescu
Am ajuns la Sulina. Un nisip fin, ca praful. Îmi amintesc de plaja din Mangalia la care mergeam cu tataia. Copilăria cu înot, săpat gropi în nisip, inele de sârmă și mărgele de scoici. Pe la trei venea mama de la serviciu cu sendvișuri cu pateu și roșii. Plajele din concediile de fițe, altele mai sălbatice. Toate plajele astea m-au adus pe plaja asta din Sulina în care am mai fost în altă viață. Memoria e ca nisipul plajelor, când crezi că s-a pierdut o amintire, tot mai găsești un fir de nisip lipit pe undeva.
