Marea și femeile au propriile reguli. Le încalci, plătești. Știa acest adevăr de când se îmbarcase pe Rândunica. Dar în cei zece ani de logodnă cu necuprinsul albastru n-a deprins niciodată legile plajei. Nici nu fusese nevoie. Cobora de pe punte doar pentru câte-o noapte de beție. Acum însă povestea se încâlcise mai ceva ca năvodul. O sirenă care se recomandase Circe susținea la tribunal că o lăsase borțoasă. Simțea naufragiul prin toți porii. Analfabet, din întreaga citație deslușea doar cinci semne. Numele pârâtului: Ulise.
Vero Anttheia Teodoru
Mă așez pe vine lângă un pom. Altceva ce să fac? Am trei ani. Cu ambele coate pe genunchi îmi sprijin capul în palme. Sute de picioare în șlapi trec în ambele sensuri. Nu știu să număr. Nu plâng, urmăresc haosul străzii. Nu mă mișc. Nu înțeleg cât timp a trecut. Cineva se apropie. Ce facem cu ea? E simplu. O ducem unde trebuie, doar știi regula. Aici Radio Vacanța, Hier Spricht Der Ferienfunk, This is Radio Holidays, Ici Radio Vacances, Copiii nu se pierd îi găsiți la RV. Tata disperat a amuțit.
Nicolae Popescu
Plaja Venus. Vera și Pricop stau pe-un prosop, într-o rână. Plaja e ticsită de șezlonguri. Vera înghite-n sec: Prichi, de 30 de ani m-aduci la săraci. Nu puteam lua măcar un șezlong? Lasă, Vero, stăm un pic înghesuiți, dar cine bea diseară bere la dozator și mănâncă hamsii? Vera se înseninează. Se aude fluierul unui Salvamar, agitație. Cică s-a înecat cineva, zice unul, c-un prosop mai jos. Pric dă din cap: Na, ai șezlong, vrei să mergi în valuri. Noi suntem în siguranță aici, nici n-avem loc s-ajungem la apă.
