De pe scenă nu vezi clar în public. Pare o adunare de oameni fără cap, doar câte o lentilă de ochelari lucește mai tare. Toamna, de Demostene Botez, hai, e rândul tău. Trag cu ochiul de după un perete și sper să lucească in sală lentila ei. A, uite-o. O, nu, e un bărbat cu barbă. Hai, du-te. Acolo, ea e, nu e. Intră odată. Toți acei ce-ntreaga vară. Mama nu mai vine. E greu să înțeleagă ea la vârsta asta. Cui îi face cu mâna? Mama, ești aici. Tot timpul voi fi. De nu le mai știi pe nume. Aplauze
Ana-Maria Butuza
Toamna, curtea de pe dealurile Burgundiei devine neîncăpătoare pentru neamurile care ne adunăm la culesul viei. Zeci de hectare cultivate cu același soi, Nebbiolo, de peste 200 de ani. Diminețile, pe rouă, ne găsesc în câmp și serile, în jurul focului ascultând poveștile bătrânilor. La sfârșitul culesului, începe sărbătoarea vinului. Fetele tinere sunt spălate pe picioare, zbicite cu ștergar alb și urcate în butoaiele pline cu struguri. Din dansul lor feciorelnic începe să curgă mustul, viitorul vin Barolo.
Andra Toropoc
Își imagina cum le scoate din coșulețele lor dantelate, le adora și visa să guste din fiecare. Era atât de pofticios că, vorba poetului, ar fi mâncat deodată o întreagă livadă, așa c-a început să lipească postere din Hustler prin casă. Era fericit până în ziua-n care soția lui a revenit din delegație, a văzut isprava și l-a convins să renunțe la porcăriile puse. Cu falca umflată, el a mângâiat, a pupat și apoi a dezlipit fiecare poză, cântându-și încetișor: salade de fruits jolie, jolie, jolie.
