Mirel venea dintr-o familie de agricultori. Taică-său, primul din neamul Gutuie care a făcut facultate, fusese mândria neamului, când se întorsese în sat ca noul inginer agronom al asociației. Mirel era al doilea cu școală între Gutui, dar nimeni nu se lăuda cu el. Pentru toți, Mirel era o ciudățenie: ce bărbat învață atât ca să facă, Doamne apără, sutiene? Toată ziua cu ochii și mâinile pe țâțe. Mirel le-ar fi zis că și ei, și el fac același lucru: au grijă de mere, pere și-alte cele, dar nu auzea nimeni.
Elena Fermuș
Când eram micuță, credeam că-n lume sunt doar trei anotimpuri și că bunica-i toamna. Prea avea inima bogată. Prea știa să fie toamnă. Cu miros de mere coapte în soba din odaie. Cu dovleci puși santinelă pe prispa ce dădea în casa mare și gutui înșirate ca mărgelele pe pervazul de la tindă. Apoi pelteaua cu care mă mânjeam din vârful nasului și până-n măduva sufletului. Cu panerele-i pline ochi de roade bune. Și ce le făcea, ce le dregea, că niciodată nu se isprăveau. De ce azi când e toamnă, mie mi-e dor de toamnă?
Marilena Demian
M-a crescut mama vitregă, în casa noastră din livadă. Când s-au născut frații mei eram deja la liceu, în oraș. Ne vedeam rar, dar era limpede că se schimbase. Slăbise, era nervoasă, spunea că muncește prea mult, devenise absentă. Îmi cerea cu împrumut hainele și stătea cu orele în oglindă. Îi luam mici daruri din leafa mea de educatoare, dar voia doar lucrurile mele. După ultima ei plăcintă cu mere, m-au internat. Piticii din grupa mea au venit în vizită, iar doctorul cel chipeș mă tot întreabă cu ce m-am otrăvit.
