Lumina cădea din partea stângă. Să folosesc galben sau alb? Aoleu, iar mi s-au amestecat culorile. În ritmul ăsta, coboară lumina pe birou, până ajung eu să termin. O aud pe mama cum mă cheamă la masă. Așa s-a întâmplat și ieri și am aruncat pânza, că s-au uscat culorile până am venit înapoi. Asta e, închid trusa, las pensulele în pahar și strâng trepiedul. Iau un măr din coș și-l mușc. Stă de două zile acolo, dar tot e dulce și fraged. Iar mă ceartă mama că-mi stric foamea. Ce să fac, nu-mi place ciorba de pește.
Florina Hegedüs
Aveai bănuți, aveai teracotă. De nu, doar o Vesta, cu burlanul scos prin ochiul tăiat în geam. În cartierul nostru mărginaș a locuit A.A. Tarkovski. Toate blocurile aveau dâre negre cu ce scria. Litere ce le trăiam. Cum naiba să uit? Eram cei ce îi alimentam fumul creației. Până și Lupu, paznicul fabricii de mobilă. Acolo munceam toți. Femeile la tapițerie croiau sacose, bărbații le umpleau. Când întreba nea Lupu ce avem în ele, în cor răspundeam: Mere, pere, și repere. Asta era toamna. Când se culegeau scriitorii.
Monica Bologa
Un băiat și o fetiță se aleargă prin cartier. Ajung pe o străduță neasfaltată, lângă o casă dărăpănată, cu mulți pomi. Pe jos, lângă gard, sunt căzute niște fructe coapte. Fetița strânge merele, băiatul perele. Hai în parc să ne luptăm cu ele, zice băiatul. Ajunși în parcul de joacă, încep să se bombardeze cu fructele, fiecare ascuns după un leagăn - scut. Un bătrân îi privește de la geam. După ce copiii se plictisesc de luptă și pleacă, bătrânul coboară, strânge muniția și face din ea compot.
