Am ruginit Mărie. Sunt ca toamna asta galbenă și cenușie. Îmi trosnesc oasele ca atunci când rupeam crengile din pădure. Îmi furau pălăria, îmi zgâriau fața și gândurile. Mai lasă-mă Ioane cu vorbăria. Așa ai făcut toată viața: ce-ai câștigat pe mere, ai dat pe pere. Tot te-ai plâns. Mai bine uită-te la bucuria din livadă. Dar, ce zic eu? Caută o amintire lângă fiecare pom. Uite, mărul ăsta a fost altoit de tata. Are trei soiuri de măr. E împăratul livezii. Când mă uit la el, vreau să fiu copil.
Gheorghiță Mircea
Inculpat, știi de ce ești învinuit? Da, de crime, le recunosc, vocea m-a îndemnat, spunea că e destinul meu. Cunoșteai victimele? Nu, dar vocea mi le-a indicat clar, erau diavoli. Ești nevinovat. Următorul. Ești învinuit de crime și terorism. Nu am ce căuta aici, vocea credinței mele mi-a arătat calea, m-a predestinat purificării lumii. Cunoșteai victimele? Nu, dar erau altfel decât mine, erau necredincioși. Ești nevinovat. Seara discutam cu judecătorul la crâșmă la bere. De ce? Pentru mine sunt la fel, mere, pere.
Ionuț Tuhoarcă
M-am trezit dimineață cu o inflație dureroasă. Așa afectat, am făcut țac pe telecomandă și a apărut Neti. Coafata a explicat totul de-a fir a păr, cum vine și cum pleacă cu inflația asta, de au rămas Dedu, Busu și inclusiv eu, cu gura larg deschisă. Cică totul are legătură cu vibrația zilei, care azi e canci. Am întrebat-o prin ecranul televizorului, dacă canci nu e cumva cinci. Cică canci e canci, și atât. După, mi-a zis să mănânc mere și pere pentru o viață sănătoasă. Și a zâmbit. Electrocutat.
