Nu știu cum sunteți voi sau alții, e clar c-am dificultăți în a mă informa, dar când mă gândesc la casa părintească, la tradiționalul Halouin la Bojdeucă unde făcea baba Cloanța crumble cu mere sau când venea bădia Mihai de la franceji, din Periș și cocea pe vatră tarte tatin cu pere caramelizate, de pârâiau dovlecii de invidie-n ogradă, parcă-mi saltă și acum inima de-nspăimântare și la amintirea copacului ce dădea-n fiece sezon fructe diferite și o dată la 4 ani intră speciala cu tutti frutti.
Dan Banu
Io viu aci toată ziua că-i frumos. E ca un parc mai special. Și-s între oameni unu și unu. Uite acilișa șade domnu Eminescu, dincoace domnu Sadoveanu. Io și mort tot aci o să viu. Nu râde domnu. Pe noi ăștia singuri ne dă la furnal. Da vorbii cu Șișu Groparu, să ia el cenușa, să facă o gaură aci între morminte și s-o scuture în pământ. Apucă un măr dintr-un coș cu pomană, îl frecă de salopeta murdară și mușcă. Scuipă și-mi arătă viermele. Îngropă cu grijă mărul și viermele și mușcă dintr-o pară.
Cecilia Fofiu
După multe încercări eșuate mirsenii opioni revin pe Terra, propice teleportării de pe Mirsa căutând resurse. Curioși și invizibili se împrăștie printre locuitori învățând acum să se hrănească în atmosfera oxigenată. Înghit alimentele pământenilor consultându-se telepatic despre eficiență. Fiind vegetarieni stabilesc că se vor hrăni cu legume și fructe. Bântuie cercetând peste tot. Semnal, atenție, hrană toxică. La Muzeul Național de Artă, un opion delirează după ce a ronțăit din Coșul cu fructe al lui Aman.
