Tanti Anuța cu desagile și sarsanalele pline de mere, pere, gutui, prune, cu șase găini într-o mână și doi curcani în cealaltă, vrea să intre în târg și calcă pe lângă zebră. Tânărul milițian fluieră, o amendează în circul vociferărilor trecătorilor. Deie Dumnezo să pățești ce-o pățit cânele meu când o-mplinit un an, blestemă femeia. Milițianul timorat, pierdut, atacat verbal de toți, cedează și întreabă ce s-a întâmplat cu cățelul. Peste umăr, femeia șuieră. I-o făcut un rând de pui la mă-sa.
Paul Dârvariu
N-aveau cum să-mi simtă mirosul, că vântul bătea dinspre ei. Poate l-aș fi simțit eu pe-al lor, da' nu prea am miros. Cică ăsta-i semn de Alzheimer, da' mie nu-mi pasă, cât încă mai țin minte unde-mi ascund țuica. Erau cocoțați în pom. Cu lanterna stinsă, m-am apropiat, cât să aud ce zice: Luigi, mamă (ce nume haios pentru un ursuleț), fii atent. Astea-s ionatane. Cele mai mișto. Să ne umplem burțile, până nu le culege mustăciosu'. La urmă, îi lăsăm câte un cadou, sub prunu' ăla, că-i băiat bun.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Satul apare după o costișă, cum cobori din târg. Gheorghe pășește apăsat. Pe ulița mare, o bătrână stă cu mâna streașină la ochi. De-al cui o fi? Miroase a frunze veștede și-a struguri copți. Nicu reazemă ușa crâșmei. Cum o duce acum c-au ieșit ăștia din UE. Se mai fac blocuri pe-acolo? Să-l ia și pe el. La capătul satului e curtea. În curte-i căsuța acoperită cu draniță. Deasupra ușii e pânza neagră prinsă-n cui. Nu intră, merge-n livadă. Iarba-i plină de fructe pârguite. Sucul lor dulce îl soarbe lacom pământul.
