Adrian, vânzătorul de fructe și legume, își lipise peste tot pe tarabă postere cu mari boxeri. I-am zis. Puștiule, știi că mereu cumpăr de la tine. De azi ai noroc în viață. Iei 350 de lei dacă o să cazi în runda a treia. Am continuat colaborarea. Am fost și pe cai mari. La TV am rupt cu povestea lui de viață, după ce a câștigat primul meci la profesioniști. Apoi, foarte repede a ajuns campion mondial. Ar fi fost fair play să public jurnalul ăsta după ce se va fi terminat numărătoarea. Iartă-mă, campionule.
Oana Jindiceanu
Sunt aplecată de spate ca o frunză de ferigă proaspăt răsărită. Mâinile mi se lungesc atât de mult, încât îmi pare că le târăsc după mine, ca o trenă. Durerea mi-o topește lumina de toamnă, iar culorile și aromele ei îmi aduc atâta bucurie, încât dacă aș da drumul greutăților, aș zbura. Privesc cerul limpede și; Da' uită-te, fă, pă unde mergi, că m-ai lovit la operație cu plasele alea, deșelato. Iete-te la ea câtă crăpelniță cară. Nu mai mânca, fă, că de-aia n-ai loc pe stradă, baleno care ești.
Vero Anttheia Teodoru
și gutui amărui ca viața, fir-ar ea să fie. Cu puf galben ca de pui, că unde mai pui că am găsit un abecedar vechi de pe la 1868. Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară. Mi l-a vândut un pakistanez la piața Bobocica neștiind sărmanul ce este. Stătea pe bordură cu marfa în ploaie. Când era liber comercializa ce găsea prin tomberoane, în rest căra mâncare cu mopedul. Lada galbenă îi ținea cald amintindu-i de mamă-sa gătind. În ziua aia n-a mai dat nimic. A strâns și dus a fost.
