Ești un nimic, un anormal, o greșeală a naturii, un S.F. Așa îi spuneau ceilalți și el se retrăgea în lumea din camera lui, cu stele și planete agățate de tavan, cu OZN-uri ce pluteau legate cu sfori. S-a bucurat când a aflat că va merge în excursie cu clasa, mai ales pentru că zbura cu avionul. Va fi mai aproape de cerul pe care îl iubea și putea să le arate cine e el, cel adevărat. Dar a știut și că e momentul lui de răzbunare și nava a dispărut de pe radare. Acasă, în poze, imaginea lui era voalată.
Vlad Nastea
Locul ei preferat: la baza digului. Mult îi plăcea pe înserat, când sezonul era încheiat, turiștii plecaseră deja. Așa îl cunoscuse, chiar începuse să îl urmărească cu tot mai mult interes. Constatase că deseori i se întăreau sfârcurile dacă era singur, gânditor și fumând, fără a fi preocupat de vreo altă făptură zâmbitoare. Era după o absență de vreo trei luni când s-a simțit telepătuită: tu chiar crezi că nu te-am remarcat și că nu există implant de branhii? Se înfioră toată până în vârful solzilor din coadă.
Diana Cornea
O ajunsese. Se temuse. Scăpase. Iar și iar. Aici. Aici era mai rece. Probabil că și el a gândit la fel. Între pereții băii încărcați cu faianța oribilă, roz, unde îi venea să vomite, unde se mai ascunsese și-n celelalte dăți, unde singurele căderi erau gândurile ei, aici se lipise de gresie și încercase să-și oprească, iar, bătăile inimii. L-a auzit aprinzând bricheta. L-a auzit trăgând cu sete din țigară și aproape că l-a auzit zâmbind. A închis ochii cât a putut ea de încet sperând că viața poate avea happy end.
