Eu, doar un biet asasin. Biet, nu pentru că nu sunt bine plătit, am aur ca dragonii. Nici nu muncesc prea mult, am treabă cam de patru ori pe an. Ucid anotimpurile - trebuie să facă cineva și asta și zeii m-au ales pe mine. Pe Primăvară am împușcat-o în cap anul ăsta. Verii i-am dat brânci în Lacul Morii. Dar Toamna asta, of, Toamna asta. Ochii-i sunt umezi ș-aurii, egal lumină și întunerec. Buzele ca mustul, părul de chihlimbar și pieptu-i așa de îmbelșugat. Hai mă, adică dacă-s asasin, eu nu mă pot îndrăgosti?
Ruxandra Comșa
În ziua în care focul i-a mistuit recolta, Ollin și-a ridicat ochii spre cer și i-a strigat Șarpelui cu Pene: Dă-i omului alb tot ce mi-ai dat mie și trimite-l departe. Pe atunci nu știa că omul alb slujea o regină neîmblânzită de regele ei. Dacă regina ar fi avut un rege adevărat, omul alb n-ar fi vânturat mările să le aducă lor moartea. Bătrânul se opri din povestit și se întoarse spre fetița ce-l asculta cu gura căscată: tu, Nina Pinta, fii atentă la mâinile mele. La porumbul ăsta pănușile rămân aici, în lan.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
nu mă mai întorc. Deși ei m-așteaptă cu ochi mari, cercetători, în care se-adună toată lumina lui octombrie. Azi frigul mi-a intrat în oase, iar ploaia-mi picură în creier plumb. Merg pe străzi ca o mașinărie stricată. La Casa cu coloane trec pe cealaltă parte. Acolo-i sacul cu nisip. Lada cu cuie. Iar Moartea ține torța veșnic vie. Domn' profesor, aud un glas. Îndes pălăria pe cap, ridic gulerul și iuțesc pasul. Intelectualule. Așa mă alinta uneori tartorul meu. Scuipatul lui pe-obrazul drept mă doare ca o rană.
