voi fi liber, zic ei. Adică o să ies pe poarta închisorii cu costumul și pantofii cu care am intrat acum douăzeci și cinci de ani. Fizic, atunci eram în putere, acum sunt o epavă. Bătăile și foamea lasă urme adânci în materie. Au crezut că m-au închis, dar abia aici am aflat libertatea de a vorbi, de a gândi, de a nu judeca, de a avea camarazi de suflet. Toamna asta voi învăța să trăiesc liber după gardul pușcăriei, printre oamenii liberi care șușotesc și se feresc de vecini. Toamna asta mă mut din celulă în lagăr.
Cecilia Fofiu
Hămălesc în draci două sacoșe pline vârf cu viitoarea zacuscă făcând slalom printre toți gură-cască din piață ce altă treabă nu au decât să-mi ațină calea rânjind scuze. Te-ai prea încărcat thoamnă, mă compătimește un știrb burtos în mână cu un fleac de pungă. Hai că te ajut până la un taxi, mă surprinde empaticul. Cu ochelarii aburiți de efort îl urmăresc pe grăsun respirând acum ca omul nu ca locomotiva. Bunul samaritean fluieră, oprește o mașină, deschide portbagajul, pune sacoșele, urcă în taxi și pleacă.
Caterina Tudorache
Are 75 de ani și câteva probleme de sănătate. Mamaie, după ce ieși de aici, te rog să ne faci murături și zacuscă. Se uită la mine și văd speranță. Are 76 de ani și câteva probleme de sănătate. Mamaie, anul trecut ai făcut cele mai bune murături de pe planetă. După ce te simți mai bine, te rog să ne faci și dulceață. Cum mâncam când eram mici. Se uită la mine și văd speranță. Ar fi avut 77 de ani. Mamaie, toamna asta voiam să te rog să mă înveți și pe mine tot ce știi. Mă ajuți să încerc să fac eu dulceață?
