De trei ani, nimic, nicio prună. Parcă ne-ar fi blestemat cineva pomul. De trei ani îl pun pe bărbatu-meu să se roage cu mine în fiecare seară lângă prun, am fost la toate slujbele de duminică, am ținut toate posturile. Apoi, într-o dimineață însorită, au apărut primele semne - prunul a făcut prune. Doar că eu voiam să fac din ele dulceață, iar bărbatu-meu țuică. Pentru că nu ne-am înțeles nicicum, m-am enervat și le-am făcut cadou vecinului Vasile. Și ce credeți că a făcut nevastă-sa din ele? Pălincă.
Miruna Marin
Toamna asta a-nvățat mai multe ca niciodată. Că frunzele foșnesc sub ghetuțe. Că veverițele umblă și prin oraș. Că dealurile sunt cel mai frumoase toamna. Că nucile se pot sparge cu călcâiul și fetițele de la grădi se bucură dacă împarți cu ele miezul. Că ghindele au bască, iar castanele sunt umede și lucioase când ies din căsuțele lor țepoase. Că literele R și B seamănă, dar și cu cifra 8. Că bătaia e ruptă din rai. Că băiețeii mari nu plâng, chiar dacă mama plânge. Că urmează mereu și o iarnă.
Ana-Maria Butuza
Funeraliile au avut loc, discret, la sfârșitul lui septembrie. Aveam o senzație de maculare pe care nu o puteam învinge. Din spatele ochelarilor fumurii îi urmăream pe cei prezenți. Falși. Vulturi ce așteptau ultima palmă de pământ aruncată. Imaginea lui îmi era prea vie în minte și mi se părea cumplit de ciudat că nu mai face parte din lumea asta, că nu îi putea vedea, atunci, pe cei cărora le-a burdușit conturile. Știam ce am de făcut. Curățenia de toamnă, cu un singur click de la distanță, așa cum mă învățase.
