Sternocleidomastoidianul, cu două capete, deci fățarnic, se trezi că nu-i e de-ajuns mastoidul, ca destinație. Se amoreză într-o seară de osul occipital, dur, bombat, apetisant. Se tot întinse după el, până se plictisi. Mai bine: omul se tăvălea de durere. A doua seară, îi pică cu tronc bolta palatină. Ce nume. Ce forme. Se căzni să se-ntoarcă la ea, Hei, pisi, iscă un torticolis și se potoli. A treia seară găsi iubirea aproape de casă. Pătimași, SCM-ul stâng și drept dădură să se-mbrățișeze, până se rupse filmul.
Caterina Tudorache
Miau, miorlăi ea delicat. El își înfipse ghearele în pământ și își lungi spatele grăsuț. Miau. Ea făcu un pas și îl șterse vag într-o mișcare felină. Se așeză alături și începu să își spele o lăbuță roz. El se uită la ea și mirosi aerul rece de toamnă. Mda, nu mai e alta prin zonă. Asta e. Miau. Se așeză și el. Cu un picior în aer, începu să spele tot ce avea pe burtă. Ea oftă. Deci de aia e singur. Ce s-a ales de masculii din ziua de azi. Mă spăl lângă toți domesticii. Miau. Te sun eu. Acum plec după șoareci.
Titela Durnea
Își insuflă curaj și ieși pe înserat deasupra apei, în bătaie de aripă. Metamorfoza se împlinise. Pe umărul stâng purta de-acum tăcerile strămoșilor, pe cel drept necuvintele urmașilor. Îl văzu printre miile ce roiau deasupra luciului. A știut că e El. Se împreunară scurt, intens. Clipa aceea era eternitatea din care se înfruptau pentru tot restul veacurilor, trecute și viitoare. Când s-au desprins, ochii lui străluceau. Ea căzu, fulguit, peste ape. Surâdea. Mâine, o nouă nimfă va iubi. Efemer.
