Ea era la o conferință. El cu afaceri. Singuri. Nefericiți. Învinși. Se priveau și își vorbeau direct. Nu aveau nimic de ascuns. Nici măcar verighetele. Uneori doar străinilor le poți spune ce simți și ce vrei cu adevărat. L-a invitat în cameră. El a urmat-o. Au început timid. Apoi l-a mușcat. Până la sânge. A strivit-o furios de perete. I-a rupt hainele. A zvârlit-o pe pat. Ea a râs. El a pedepsit-o. Strânge, l-a rugat. Mâna lui i-a cuprins gâtul. Ochii ei s-au închis. Strânge. Da. Strân-ge-mă.
Florentina Ghițescu
Ora 5. Mă duc la croitoreasă pentru proba la rochia de mireasă. A ieșit foarte bine, mai trebuie puțin ajustată pe talie, am mai slăbit. Ora 6. Iubi mă așteaptă jos cu un buchet de trandafiri, dar vreau să mă plimb puțin, sunt tristă fără să știu motivul. I-am spus că ne vedem mai târziu acasă. Mă așez pe o bancă în parc. Ce toamnă frumoasă, și atunci de ce sunt atât de tristă? Un domn cere voie să se așeze lângă mine. Începem să vorbim de parcă am relua povestea noastră. Îl cunosc? Ora 7. Nu mă întorc acasă.
Vlad Nastea
S-au iubit cu foc toată noaptea polară, au făcut dragoste pe banchiză fără să simtă frigul pentru că intrau imediat înapoi și se înveleau cu blana urșilor albi, se săturau cu pește afumat și beau apă din zăpadă topită. Aplaudau o dată cu focile tumbele pinguinilor și făceau pariuri pe dezbrăcate despre care morsă are colții mai lungi. În scurtele pauze el îi explica constelațiile de pe cerul incredibil de clar și ea îl asculta fermecată plimbându-și mâna prin păr. Iar când s-a făcut dimineață au plecat la antipod.
