M-a invitat să-i gust carnea. Puțin sărată, cum îmi place. Al cincilea gust. Nu am terminat tot ce era gătit, altfel nu aș fi putut să mă privez de ea-n veci. Mi-a șoptit că-i sunt reci brațele și lungi singurătățile. Pot să rămân peste noapte? Aș fi preferat să mai pot să plec. Nopțile polare sunt negre. Unele nu se termină niciodată. M-a privit cu ochi goi. Și trupul. Pereții sunt de piatră și balamalele scârțâie. Se aud voci la cântatul cocoșului. Mă furișez și îmi șterg pământul de pe cizme.
Ana Maria Dobre-Nir
Era un soi de castel. Nici nu știu cum nimerisem pe acolo. Îmi amintesc doar că era ceva petrecere. Multă șampanie. Oameni goi. Îmi amintesc și un lac în care am înotat, chiar dacă apa era aproape gheață. El cobora pe scări, iar eu urcam. Ne-am oprit și ne-am sărutat momente bune. Avea pe el doar un halat de mătase. Îmi amintesc și ceva oglinzi. Apoi am învârtit o sticlă și-am jucat adevăr sau provocare. Până la urmă, se poate numi o provocare noaptea aia. Nu-mi amintesc mare lucru, în afara mușcăturii de pe coapse.
Gheorghiță Mircea
Vrei să fii instalatorul meu de-o seară, vrei dragoste adevărată? Poza și adresa. Îmi iau trusa. Ea îmi deschide doar într-o cămășuță cu vedere la o pereche de țâțe ok și un chilot ecologic. Zâmbind, îmi arată o chiuvetă cu nevoi grabnice. De jos, îi admir picioarelor și îi simt mâna pe fese. Termin, dar apare un mucos lingând budincă. Mă duce în dormitor, dar imediat auzim soneria. Din dulap ascult. În sfârșit, Veto, ai rezolvat chiuveta. Când aud sforăit, ies. Mă pupă din ușă și îmi dă sifonul vechi să îl arunc.
