Nu-și amintea să fi fost în alte locuri decât cel în care a crescut alături de surori și mama regină. Veți înflori curând, le promite șoptit mama. Vă va atinge Sfinxul atras de parfumul vostru. Va veni negreșit la ceas de seară, să nu vă speriați, să vă deschideți. Veți fi femei și sămânța voastră se va coace. Ușor rușinate pleacă capetele încoronate în semn de aprobare. Ziua îl visează pe cel cu nume frumos. Seara următoare, înmiresmate și deschise îl primesc dezamăgite. E umflat, cu aripi subțiri și bâzâie tare.
Florina Hegedüs
Dragostea de-o seară-i cu tine. Dacă nu te-a omorât cumva. Dar draga mea după cum văd, ești vie. O fi știind Pitia ce zice, îmi zic privind-o cum se lasă dezmierdată de mâinile tinerilor bărbați. Cobor scările Oracolului pe care am urcat acum 4000 de ani. Florile mă privesc cu gingășie. Ne iubim necondiționat, virginal. Drumul îmi ține trupul fierbinte. Aseară m-am tatuat. Cu tine. Încă ard. Stau în fața oceanului ce mă simte că-s un val rătăcit, înflăcărat. Mă arunc în el să mă răcorească. Până vine seara. Iar.
Paul Dârvariu
Își butonează telefonul și zâmbește la fiecare mesaj citit. O șuviță rebelă îi acoperă jumătate de obraz. Nu atât de mult cât să-i ascundă trăsăturile delicate. Corporatistă de Pipera. Ca și mine. Doar că acum eu sunt șomer. Am fost la al nu știu câtelea interviu. Stau în spatele stâlpului și o admir. Îi cade umbrela și mă reped să i-o ridic. Îmi mulțumește, zâmbind. Mie, sau celui care îi trimite mesajele? Trenul ei intră în stație. Pe-al meu îl mai aștept. Am uitat-o, deja. Acum mă gândesc la somația de la bancă.
