Ne-am cunoscut prea târziu. Erai deja însurat. Te-ai scuzat, nu-i bai, nici eu nu eram pregătită. Ne-am revăzut după 5 ani, vai cât mi-ai lipsit, am divorțat de-un an, dar mâine mă însor. Timp să fie, sigur ne vedem. Peste 10 ani ne-am găsit la spital, eu cu piciorul în ghips, tu scoteai certificatul prenupțial. Ce dor mi-a fost, dar ce păcat, mereu în contratimp. Azi, în sfârșit, ești singur. Ai chipul senin și zâmbești împăcat. Mă bucur de revedere. De când lucrez la pompele funebre, n-am avut seară mai fericită.
Iulia Biró
Se înnoptase. Stăteam pe un scaun pe stânga culoarului, ascultam muzică, priveam oamenii. Pe partea cealaltă, pe o banchetă cu două locuri, cu fața spre mine, era ea, cu o carte de Ishiguro în mâna dreaptă, cu un măr în stânga. Mi-a simțit privirea. S-a uitat direct la mine, pe deasupra cărții. A zâmbit. Cu ochii tot pe mine, a mai luat o gură de măr. Am văzut tot: toamne cu citit și ceață, nopți împreună, doi-trei copii, vacanțe, aniversare de 30 ani la Roma. Ea a coborât la prima, eu nu. Era târziu, eram obosit.
Siranuș Hakobian
Mihaela, dacă ai gropițe în obraji, bucle castanii, 40 de kilograme, o aluniță sub sânul stâng și ai fost la concertul lui Michael Jackson, te rog să mă suni. Sunt eu, băiatul pe care l-ai cunoscut la concert și apoi în camera ta din Grozăvești. Sună-mă neapărat, că e timpul să ne cunoaștem mai bine. N-o să-ți pară rău, sunt sănătos ca un taur și am adunat și niște cheag: jumătate din el, că jumătate l-am pierdut la divorț. Uitasem să-ți spun. Am divorțat acum o lună și copiii sunt mari, pe la casele lor.
