Era frumoasă, dar nepractică. La munte în blocajele alea, te mai deconectezi admirând peisajul, dar eu ce să admir de la nivelul solului, poate doar parapeții, sau bara ăluia din față. Apoi a trebuit să o las la vreo 23 de km mai departe ca ăia cu Dustere. Ce să facă a mea pe forestiere? Iar la întoarcere, au vrut ai mei să-mi dea una alta de prin curte, cică să-mi pun portbagaj deasupra, că altfel nu-i mașină. După cum vezi, nu-și merita banii și oricum Alina s-a combinat cu unul cu Opel Corsa.
Arthur Ianoși
pe la 5 ani. L-am dat pe doi caoboi și un indian. Tata mi-a zis că sunt prost, că m-au fraierit. La 8 ani am dat caoboii pe un timbru unui băiat care venise din Anglia la bunică-sa în vacanță. Iar mi-am luat chelfăneală. La facultate îmi țineam timbrul și indianul în sacoul care-mi purta noroc la examene. Mi le-a văzut un profesor de Arte. Timbrul era un British Guyana Magenta. L-am vândut cu 9 milioane de dolari. Azi, Mișu, tata și Mark lucrează pentru mine. Am deschis prima reprezentanță Ferrari din Dorohoi.
Aurelian Țolescu
În '94, pentru mine, Dacia mea gri, producție '72, valora mai mult decât un Ferrari. O iubeam din tot sufletul chiar dacă scotea 10 m de fum, puneam 1 litru de ulei la 100 km, nu băga căldură și avea cauciucuri în care îmi puteam aranja mustața. În fiecare lună reparam și îmbunătățeam ceva. După o vreme, a început să mă deranjeze ceva la ochiul stâng și pantalonii arătau stropiți când ploua. Mi-am dat seama că asfaltul se vedea prin podea. Am acoperit gaura cu niște cârpe smolite și am vândut-o.
